DESPRE PROSTIE (2 PARTE)

Să lamurim un aspect importantant: prostul crede că toți ceilalți din jurul său sunt proști și că el domină lumea. Așa că nu e de mirare când un prost spune despre altcineva că este prost.

Prostul nu prinde ironia, dar o interpretează în felul lui. Cum o interpretează? Simplu: câți proști sunt, atâtea interpretări. Așa că e fără limită. Prostul cred că are un creier atât de neted, încât poți aluneca și îți sparge capul.

În convorbirile telefonice prostul de regulă te enervează treptat. Întâi încerci să-i explici, apoi repeți cu mai multă claritate lucrurile. Pentru că nu înțelege niciunul. În final îți apar cute în jurul ochilor și buzelor, vocea începe să-ți tremure și îți vine să-i dai un diagnostic instantaneu, cu voce ridicată. Dar cu siguranță, la încheierea convorbirii prostul va murmura în barbă „ăsta nu înțelege nimic pentru că e prost rău„. Pentru că, așa cum am spus, prostul mereu vede pe alții proști și niciodată pe el.

Când te întâlnești cu prostul pe stradă, primul impuls este să pleci cât mai repede, dar prostul întotdeauna este insistent. Vorbește lucruri total neinteresante pe care niciodată nu le asculți. Îți iese timid cate un „trebuie să ajung neapărat la...„ sau „vorbim un pic mai târziu„. El nu se lasă însă, continuă, insistă și ziua ta liniștită până în acel moment ia o întorsătură tragică. Pleci deprimat, întrebat cu ce ai grești.

Prostului să nu-i împărtășești îngrijorările tale pentru că începe să te compătimească. Și credeți-mă că atunci e grav. Îți va da imediat un exemplu personal care te scoate din starea de îngrijorare și te introduce în cea de „fugi și ascunde-te„.

Prostului nu-i da vești bune pentru că ți le transformă în vești proaste în mai puțin de un minut. Sincer, nu știu cum reușesc proștii asta pentru că e nevoie de multă abilitate mentală șă întorci și să distorsionezi realitatea. Însă aici sunt campioni.

Pe prost nu-l băgă în organizații sau grupări cu norme clare și ierarhie pentru că nu le va înțelege niciodată. Și asta pentru că prostul are ideea că pământul se rotește în jurul lui.

Pe prost nu trebuie să-l înfurii și nici măcar să-l necăjești. Are atât de multă perseverență în a vă „împroșca cu noroi„ încât pare că noțiunea timpului pentru el nici nu există.

Când un prost devine șef avem o problemă deosebită. Se întâmplă să devină pentru că ființele umane au multe rude și cunoștințe despre care nu cunosc mare lucru. Și adesea, se întâmplă să avem șefi proști printr-o simplă numire cu degetul. Nu încercați să rezistați presiunii pentru că nu o pot face decât cei care îl înțeleg pe șeful prost: adică alți proști.

Cum poate strica un prost ziua a sute de persoane? Scapă un prost în facebook și răspunsul la întrebare capătă sens și consistență. Acolo, în spatele ecranului, pentru că nu îl vede nimeni, începe prostul să își arate splendoarea gandirii. Este imposibil să nu aveți prin pagina de facebook comentariile vreunui prost. Imposibil. Nici nu știi ce să-i răspunzi. Ești mut, surprins și paralizat. Tastatura nu-ți răspunde când încerci să-i răspunzi, iar logica este ruptă pur și simplu în două.

Prostul e agresiv pentru că agresivitatea e direct proporțională cu netezimea creierului. Automat funcționează pe bază de instincte primare și e clar că unde nu există rațiune, intervine urgent prostia, urmată de instinctul primatelor, cel de agresivitate verbală și, uneori, fizică.

Prostul aspiră la posturi înalte, de regulă politice pentru că prostul poate să scape și să intre mai ușor într-o lume unde cuvântul nu reprezintă un lucru sfânt, iar regulile și le face fiecare cum dorește. Iar alții dacă sunt norocoși, ajung șefi de servicii și instituții de stat. Tot prin arătare de deget. Stau la pândă și cum pot, execută.

Prostia putem să concluzionăm că este atașată norocului. De altefl, bătrânii spun adesea ”prost sa fii, noroc să ai„.

Prostul niciodată nu greșește. Greșesc toți cei din jurul lor. Ei sunt de vină pentru absolut tot, pentru că prostul nu asimilează niciodată că poate avea un comportament greșit. Așadar, nu vă așteptați la remușcări pentru că ele nu vor exista.

Prostul e vulgar, pentru că acele cuvinte care vi se par absolut nelalocul lor, pentru prost sunt o formă de exprimare curentă și perfect validă. Prostul va fi singurul care râde la glume tâmpite.

Prostul are un inamic permanent: omul inteligent. Când un prost ”miroase” o persoană inteligentă, ține-te bine: îl bârfește pe unde poate (niciodată în față) și îl discreditează în fața cunoștințelor comune. Însă întotdeauna fără argumente și, desigur, de o manieră agresivă.

FRAGMENT DIN JURNALUL UNUI PROST

Mi-au pus diagnosticul de prost. Prietenii, colegii de muncă, șeful, iar pe medic l-am auzit când am ieșit din cabinetul lui de la o consultație.

Sunt prost și ce pot face? Ce soluție pot gasi? Medicul îmi spune că mai degrabă pot trata un cancer, că mă pot lăsa de fumat cu pastile minune, dar că nu are un remediu medicamentos pentru prostie. Psihologul mă îndeamnă către o relaxare profundă; probabil să dorm etern. Prietenii îmi spun că cel mai bine ar fi să tac și să zâmbesc în toate întâlnirile noastre. Mama îmi spune că sacoul albastru nu mi-l pot pune cu pantalonii verzi, deși eu nu înșeleg asta: am dat o groază de bani pe ei.

(va urma)

DESPRE PROSTIE (1 Parte)

După naivitatea a venit rândul prostiei pe care, credeți-mă, i-aș putea scrie o carte dintr-o singură rasuflare. Proverbe despre proști și prostie, în general, citim toti zilnic pe rețele sociale sau în presă. Îi găsim la televizor, în interviuri din presa scrisă, îi salutăm când îi vedem pentru că sunt parte din viața noastră. Sunt acolo din vremuri pe care nici nu le știm. Sunt și vor rămâne în stadiul lor natural: senini întotdeauna.

Prostia are legătură directă cu fericirea. Și asta pentru că a fi prost, îți reduce mult din perspectivă. Nu ai perspectivă, nu ai idei. Nu ai idei, nu înțelegi nimic. Nu înțelegi nimic, dar poți vorbi senin ca și când le-ai ști pe toate. Și așa trece ziua. Tu mulțumit și cei din jur nervoși. Că dacă ești prost fii sigur că enervezi pe mulți. Așa că cei nervoși devin nefericiți.

Eu cred că li se întâmplă la majoritatea: cu cât înțelegi mai mult din viață, cu atât mai nefericit ești. Și pe lângă asta vine un prost și râde de tine. Atunci explodează oricare. Oricare nu e prost, desigur.

Acum sunt mai mulți proști, de fapt e o categorie infinită: de la prostul cu școală la cel fără. De la cel care nu vorbește nimic, la cel care nu-i mai tace gura.

De fapt unde începe și unde se termină prostia. Nimeni nu știe.

Așa cum am spus, nu trebuie să îl confundăm cu naivul. Pentru că prostul e unic. Și asta pentru că niciodată nu găsești doi proști la fel. Fiecare are o particularitate. Poți să-i organizezi pe categorii și structurile ramificate nu se termină niciodată.

Cei care totuși au un prost în preajmă, au un avantaj: POT RĂMÂNE CU GURA CĂSCATĂ de mai multe ori pe zi. Sau în stare de șoc. Este atât de încâlcită mintea lui încât nu știi cum a reușit să gândească anumite lucruri. Și daca ți le spune și cu dezacorduri, peisajul e complet.

Inițial prostul stârnește râsul. Și, de regulă, pe cale naturală, gândești rapid: „ce proastă e ființa asta!„ eu vă recomand să nu cădeți în capcana râsului pentru că în curând prostul poate să râdă de voi. Și este vorba românească: „când ajungi de râsul prostului...„ După râs, de regulă e plâns.

Citisem pe un blog o recomandare de genul „ia-ți iubită proastă„. instinctiv m-am gândit „ține-o pentru tine„. deși textul făcea apoi referire la avantajele prostului la casa omului. Nu m-a convins.

Prostia mătură mai multe vieți omenești decât SIDA sau gripa aviară. Te transformă într-o ființă fără sens și direcții în viață.

Va urma...

A FI SAU A NU FI NAIV

Naiv = Lipsit de  prefăcătorie, credul și sincer.

Cuvantul "naiv" depăşeşte sensul dicţionarului limbii române şi atinge uneori o arie destul de extinsă în sfera explicaţiei termenului, astfel încât am putea scrie un eseu despre persoanele credule sau care cred şi se încred în toţi şi toate.

Naivul intră într-o cuşcă cu lei şi consideră că felinele vor veni pline de bucurie să-l înconjoare pentru o mângâiere. 

Naivul împrumută bani tuturor cu gândul că îi recuperează pe toţi. 

Naivul crede când toţi îi spun "te iubesc". 

Naivul ajută ori de câte ori poate gândindu-se că va fi tratat la fel de toată lumea. 

Naivul nu foloseşte contracte, ci strângerea de mână o consideră un pact serios. 

Naivul nu crede orice bârfă pentru că el nu a fost de faţă. 

Naivul se căsătoreşte cu gândul că dragostea este eternă şi divorţează cu ideea că el a greşit în totalitate. 

Naivul crede orice poveste a celor din jur gândindu-se că nu există motiv pentru ca cineva să-l mintă.

Naivul priveşte lumea certându-se şi nu o înţelege pentru că pentru el raţiunea discuţiilor în contradictoriu nu are sens.

Este atât de impactantă naivitatea, încât cei din jur evită să se certe cu cel credul. Însă îl compătimesc la toate colţurile. Îi plâng de milă cu prietenii şi cunoscuţii.

Pe naiv îl întâlnim destul de rar, însă el există. Unii au fost parte din viaţa noastră: ne-au fost prieteni (e), iubiţi (iubite), cunoscuţi, şefi, subalterni, am împărţit un apartament închiriat sau am fost căsătoriţi cu unul(a). Este cel care nu ne-a făcut niciodată probleme şi cu care nu ne-am certat.

Uneori naivitatea este confundată cu prostia, dar cu siguranţă "epitetele" nu au absolut niciun punct comun. Se confundă cu prostia pentru că unii au un criteriu greşit asupra ei; prostia, de asemenea, este un termen destul de vast pentru a fi explicat şi, un lucru destul de important în cazul ei - nu poate fi remediată, mai ales la vârste avansate. Lăsăm aşadar prostia la locul ei pentru că oricât de mult am dori să o facem sinonim al naivităţii, nu putem.

Naivitatea are remediu spre deosebire de prostie, dar majoritatea naivilor preferă să rămână aşa: creduli şi încrezători. Încrezători că oamenii se pot schimba, încrezători că sunt centrul universului pentru perechile lor, încrezători că oamenii spun întotdeauna adevărul, încrezători că situţiile conflictuale sunt pasagere.

Partea bună a naivului este că merge în ficare zi liniştit la culcare. Aici am gasit similitudinea cu prostul. Dar este singura asemănare. Merge adesea uimit de fapte şi gesturi care în lumea lui plină de oameni serioşi nu sunt de înţeles şi nici măcar nu se pot explica.

Această categorie a naivilor se înfurie, de regulă, greu. De fapt, când orice limită omenescă este depăşită, naivul îşi iese din fire. Aşa se face că de multe ori naivii dispar din viaţa noastră. Nu vă aşteptaţi însă la un scandal sau reproşuri. Aşteptaţi-vă însă la o lipsă totală de comunicare, împinsă către inexistenţa persoanei care a greşit faţă de un naiv. Este o sancţiune dură, dar dreapta pentru el.

Astfel, cu naivul este bine să fii corect. Dar pentru asta este bine să-l identificăm şi apoi să-l tratăm cum el se aşteaptă să fie tratat. Pentru că a pierde un naiv poate fi comparată cu pierderea unui prieten adevărat.

În definitiv, întrebarea care trebuie să ne-o punem este: "Eu din ce categorie fac parte?"

MESAJ DE PAȘTE ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

În preajma sfintelor Sărbători de Paște vreau să adresez gândurile mele cele mai bune românilor de pretutindeni. Aceste zile dominate de tradiții, obiceiuri strămoșești sunt momentele în care fiecare dintre noi ar trebui să ne reculegem. Eu doresc ca acestea să fie din cele mai bune și călăuzitoare pentru toți. 

Trăim vremuri dificile atât politic cât și economic. Și asta nu o simt numai românii. Este momentul acum, mai mult ca oricând, să ne îndreptăm gândurile și faptele spre moralitate și integritate care în ultima decadă s-au observat din ce în ce mai puțin, mai ales în factorul decizional - politic.. 

Să repunem pe scara valorilor țara, patriotismul și dorința prosperității nației române. Să iubim România și pe români, atât de vitregiți de soarta istorică pe care am avut-o secole de-a rândul. Să nu uităm de unde am plecat, indiferent unde am ajuns.

Să nu uităm că nu există nicio separare între românii din România și cei din afara granițelor. Există o singură Românie. Cea pe care am moștenit-o de la străbunii noștri și pe care avem datoria să o lăsăm moștenire copiilor noștri. Dar să lăsăm în urmă o Românie curată, cu egalitate de șanse, competitivă și mândră mai ales.

Nu pot decât să sper că generația din care fac parte va reuși să îndrepte obiceiurile strâmbe și injuste moștenite din trecutul cenușiu al României și că România va intra în primăvara unei renașteri spirituale pe care fiecare român și-o dorește.

 

Sărbători de Paște fericite doresc tuturor alături de familii, prieteni, cunoscuți. Lumina Învierii să ne regăsească uniți și dornici de mai bine. Sarbatori de Pasti fericite!

MARIUS VILI SÂRBU

ODĂ PROSTIEI ȘI IGNORANȚEI

      Trăim vremuri tulburi: decizii politice contestate de unii (care sunt mulți) și apreciate de alții (care sunt mai puțin la număr). Încrederea în decizia politică a scăzut atât de mult încât prezența la vot a românilor (și nu numai) a scăzut dramatic. Niciodată nu ne-am întâlnit cu acest fenomen de dezinteres și asta consider că vine pe fondul decepțiilor avute în ultimii ani, a aroganței politicienilor, a lipsei totale de comunicare între societatea civilă și factorul politic și a pierderii valorilor naționale.

        

      Pentru mulți din politicienii pe care îi cunosc sau am avut ocazia să le privesc năuc traiectoria, am constatat că totul este un joc al puterii absurde și orgolioase și nicidecum al interesului național. Eu cred că este momentul în care unii ar trebui să decidă pentru binele românilor, chiar dacă asta e pierdere de capital politic. Sintagma de ”interes național” pare să fie ceva extras din cărțile de istorie unde se vorbește de unul Tudor Vladimirescu. Dacă nu cumva l-au înlocuit în ultimii ani cu vreo celebritate mondenă.

      

      Astăzi valorile românești par pierdute. Cinstea, onestitatea și patriotismul au devenit concepții ridicole. Ceea ce este românesc pare atins de o furie a negării totale, obiceiurile noastre sunt înlocuite cu sărbători bizare, cu etichetă de import. Ce vine ”de afară e mai bun”.

       

      Ne ”lepădăm” prea repede de ceea ce este românesc și asta se vede. Avem impresia că noi suntem cei mai buni, iar restul sunt ”plecați cu sorcova”. Înlocuim prieteniile adevărate cu confortul rețelelor sociale fără a ne gândi la impactul personal și consecințele pe care le are o astfel de conduită. Ridicolul nu este un lucru extraordinar ci face parte acum din cotidian.

       

     Suntem pătimași în vorbă și faptă și deja am uitat să apreciem cu mai multă cumpătare lucrurile și faptele care ne înconjoară. Apostrofăm oameni pe care nici nu-i cunoaștem și închidem ochii la prostiile celor pe care îi avem aproape.

       

     Am creat o distanță între generații uitând că cei abandonați sunt părinții noștrii. Am înlocuit dragostea de România cu dragostea de sine. Încotro alergăm?

  

    Mulți se plâng de faptul că nu se vede nicio ”luminiță la capatul tunelului”, dar de fapt nici nu au intrat vreodată într-un tunel. Sunt în ”noaptea moralitații” orbecăind spre direcții pe care nu le cunosc nici ei. Sunt convins că persoanele fără morală trăiesc un chin veșnic: comparația cu cei din jur, judecarea faptelor prietenilor și cunoscuților, nu sunt mulțumiți niciodată cu ce obțin, aspiră la lucruri pentru care niciodata nu ar fi competenți să le ducă la bun sfârșit.

     Dar aceea igoranții aspiră..... Stau și construiesc profile prin rețelele sociale mai ceva ca ale gânditorilor pașoptiști și pretind a face revoluție culturală și politică. Iar alții îi privesc cu gura căscată la cât de abili sunt, minunați de cât de îndeletniciți sunt în ale cuvintelor.

     Trebuie să recunosc faptul că prostia face parte din cotidian. E la colț, la magazin, pe rețele sociale și, daca nu greșesc, pe wikipedia (nu este; am căutat și rezultă că ” The page "Prostia" does not exist”).

      Prostia de multe ori are și cazier penal, dar e un lucru care nu mai rușinează astăzi ci este un fapt banal. Ați încercat vreodată să vorbiți despre patriotism și interes național cu o persoană condamnată penal? Dacă nu, vă recomand să NU o faceți pentru că veți rămâne surprinși: în mod neplăcut, desigur.

      Paragrafele de mai sus nu par să fie în concordanță, dar vă provoc să găsiți legătura. Pentru că ea există.

     Lectura acestor rânduri o să-i surprindă pe ignoranți cu degetul îndreptat către vreun apropiat. Și puteți fi chiar dumneavoastră cel arătat cu degetul.