S-a rupt USL și efectiv nu-mi dau seama de ce toată lumea pălește de mirare în fața unui eveniment anunțat înca de la înființarea alianței politice. Cei care mă cunosc știu părerea mea încă din momentul semnării „hârtiilor„ în sensul că nu am crezut în menținerea unei ținute decente a PNL. Adevarul este că ieșirea PNL din USL a întârziat mai mult decât era pronosticul meu și era aproape să cred că Antonescu este o persoană deosebit de serioasă.
Acum câteva luni, într-un interviu, am subliniat faptul că PNL este în postură de satelit permanent. În ce constă asta? Cum PNL nu reușește, ca regulă generală, să întrunească un număr mare de simpatizanți și militanți preferă tactica alianțelor temporare de unde întotdeauna au avantajul de a fi la guvernare cu un întreg aparat de miniștrii, secretari de stat, consilieri județeni, președinți de consilii județene, prefecți etc. pe care niciodată, dar absolut niciodată nu i-ar obține „într-o luptă electorală liberă, onestă și democratică„.
Pe parcursul activității mele politice (fără o relevață deosebită, însă destul de intensă) am reușit să cunosc persoane deosebite, subjugate de frumusețea ideii de liberalism, pe care o respect însă nu o împărtășesc deloc. Asta nu înseamnă că nu pot dialoga, accepta sau asculta păreri diferite. Ceea ce nu au ținut și nu țin în cont concetățenii mei din listele liberale este faptul că prin atitudinea „îmi iau jucăriile și plec„ liberalismul suferă de un sindrom de neseriozitate, intratabil cu antibiotic sau medicamente generice.
Mai întăi m-a surprins alianța PDL cu PD când guvernarea celor două partide, la nivel declarativ, punea România pe roate. S-a dovedit în final că pe butuci. În primul rând mi-am pus întrebarea „de ce un partid istoric ca PNL ar încropi o alianță cu un partid fără doctrină, constituit pe genunchi de către Traian Băsescu și transformat din socialist în popular sau democrat?„. Eu cred că toti avem răspunsul.
Acum istoria se repetă și din postura mea de cetățean m-am întrebat „de ce PSD a acceptat un compromis cu partidul satelit ca PNL când cu siguranță putea singur să se descurce în orice ipostază electorală?„. Astfel, am descoperit că una din virtuțile socialiste e sa fii naiv și să crezi în intenții declarate, care pe deasupra vin și din partea politicienilor. Nu știu dacă e de râs sau de plâns.
Concluzie: s-a rupt USL și sincer, în actul de guvernare eu nu prea simt asta pentru că PSD susține politic și administrativ fără probleme programul asumat. Antibăsistul Crin Antonescu s-a transformat în susținător al lui Traian Băsescu. Membrii PNL publică de zor în rețelele sociale fraze celebre ale președintelui de partid însă nici ei nu știu de ce. Se caută scenarii noi și mintea inventivă proprie românilor expune un peisaj politic apocaliptic (ultimele cuvinte sună aproape identic, însă numai în limba română).
România este o țară interesantă cu o activă mișcare politică. Numai că nu în sensul în care ar trebui.
Băsescu și-a asigurat acum bătrănețea achiziționând hectare de pământ. Însă nu i-ar strica să fie un pic și prim-ministru al României pentru că toată Câmpia din sudul țării este în vânzare și nu i-ar prinde rău la bătrânețe ceva teren în plus.
Însă se face un calcul greșit pentru că în România niciodată nu va fi Președinte Crin Antonescu și cu atât mai puțin Prim-ministru Traian Băsescu.
Și e posibil să avem și o justiție corectă....
