DESPRE PROSTIE (2 PARTE)

Să lamurim un aspect importantant: prostul crede că toți ceilalți din jurul său sunt proști și că el domină lumea. Așa că nu e de mirare când un prost spune despre altcineva că este prost.

Prostul nu prinde ironia, dar o interpretează în felul lui. Cum o interpretează? Simplu: câți proști sunt, atâtea interpretări. Așa că e fără limită. Prostul cred că are un creier atât de neted, încât poți aluneca și îți sparge capul.

În convorbirile telefonice prostul de regulă te enervează treptat. Întâi încerci să-i explici, apoi repeți cu mai multă claritate lucrurile. Pentru că nu înțelege niciunul. În final îți apar cute în jurul ochilor și buzelor, vocea începe să-ți tremure și îți vine să-i dai un diagnostic instantaneu, cu voce ridicată. Dar cu siguranță, la încheierea convorbirii prostul va murmura în barbă „ăsta nu înțelege nimic pentru că e prost rău„. Pentru că, așa cum am spus, prostul mereu vede pe alții proști și niciodată pe el.

Când te întâlnești cu prostul pe stradă, primul impuls este să pleci cât mai repede, dar prostul întotdeauna este insistent. Vorbește lucruri total neinteresante pe care niciodată nu le asculți. Îți iese timid cate un „trebuie să ajung neapărat la...„ sau „vorbim un pic mai târziu„. El nu se lasă însă, continuă, insistă și ziua ta liniștită până în acel moment ia o întorsătură tragică. Pleci deprimat, întrebat cu ce ai grești.

Prostului să nu-i împărtășești îngrijorările tale pentru că începe să te compătimească. Și credeți-mă că atunci e grav. Îți va da imediat un exemplu personal care te scoate din starea de îngrijorare și te introduce în cea de „fugi și ascunde-te„.

Prostului nu-i da vești bune pentru că ți le transformă în vești proaste în mai puțin de un minut. Sincer, nu știu cum reușesc proștii asta pentru că e nevoie de multă abilitate mentală șă întorci și să distorsionezi realitatea. Însă aici sunt campioni.

Pe prost nu-l băgă în organizații sau grupări cu norme clare și ierarhie pentru că nu le va înțelege niciodată. Și asta pentru că prostul are ideea că pământul se rotește în jurul lui.

Pe prost nu trebuie să-l înfurii și nici măcar să-l necăjești. Are atât de multă perseverență în a vă „împroșca cu noroi„ încât pare că noțiunea timpului pentru el nici nu există.

Când un prost devine șef avem o problemă deosebită. Se întâmplă să devină pentru că ființele umane au multe rude și cunoștințe despre care nu cunosc mare lucru. Și adesea, se întâmplă să avem șefi proști printr-o simplă numire cu degetul. Nu încercați să rezistați presiunii pentru că nu o pot face decât cei care îl înțeleg pe șeful prost: adică alți proști.

Cum poate strica un prost ziua a sute de persoane? Scapă un prost în facebook și răspunsul la întrebare capătă sens și consistență. Acolo, în spatele ecranului, pentru că nu îl vede nimeni, începe prostul să își arate splendoarea gandirii. Este imposibil să nu aveți prin pagina de facebook comentariile vreunui prost. Imposibil. Nici nu știi ce să-i răspunzi. Ești mut, surprins și paralizat. Tastatura nu-ți răspunde când încerci să-i răspunzi, iar logica este ruptă pur și simplu în două.

Prostul e agresiv pentru că agresivitatea e direct proporțională cu netezimea creierului. Automat funcționează pe bază de instincte primare și e clar că unde nu există rațiune, intervine urgent prostia, urmată de instinctul primatelor, cel de agresivitate verbală și, uneori, fizică.

Prostul aspiră la posturi înalte, de regulă politice pentru că prostul poate să scape și să intre mai ușor într-o lume unde cuvântul nu reprezintă un lucru sfânt, iar regulile și le face fiecare cum dorește. Iar alții dacă sunt norocoși, ajung șefi de servicii și instituții de stat. Tot prin arătare de deget. Stau la pândă și cum pot, execută.

Prostia putem să concluzionăm că este atașată norocului. De altefl, bătrânii spun adesea ”prost sa fii, noroc să ai„.

Prostul niciodată nu greșește. Greșesc toți cei din jurul lor. Ei sunt de vină pentru absolut tot, pentru că prostul nu asimilează niciodată că poate avea un comportament greșit. Așadar, nu vă așteptați la remușcări pentru că ele nu vor exista.

Prostul e vulgar, pentru că acele cuvinte care vi se par absolut nelalocul lor, pentru prost sunt o formă de exprimare curentă și perfect validă. Prostul va fi singurul care râde la glume tâmpite.

Prostul are un inamic permanent: omul inteligent. Când un prost ”miroase” o persoană inteligentă, ține-te bine: îl bârfește pe unde poate (niciodată în față) și îl discreditează în fața cunoștințelor comune. Însă întotdeauna fără argumente și, desigur, de o manieră agresivă.

FRAGMENT DIN JURNALUL UNUI PROST

Mi-au pus diagnosticul de prost. Prietenii, colegii de muncă, șeful, iar pe medic l-am auzit când am ieșit din cabinetul lui de la o consultație.

Sunt prost și ce pot face? Ce soluție pot gasi? Medicul îmi spune că mai degrabă pot trata un cancer, că mă pot lăsa de fumat cu pastile minune, dar că nu are un remediu medicamentos pentru prostie. Psihologul mă îndeamnă către o relaxare profundă; probabil să dorm etern. Prietenii îmi spun că cel mai bine ar fi să tac și să zâmbesc în toate întâlnirile noastre. Mama îmi spune că sacoul albastru nu mi-l pot pune cu pantalonii verzi, deși eu nu înșeleg asta: am dat o groază de bani pe ei.

(va urma)