După naivitatea a venit rândul prostiei pe care, credeți-mă, i-aș putea scrie o carte dintr-o singură rasuflare. Proverbe despre proști și prostie, în general, citim toti zilnic pe rețele sociale sau în presă. Îi găsim la televizor, în interviuri din presa scrisă, îi salutăm când îi vedem pentru că sunt parte din viața noastră. Sunt acolo din vremuri pe care nici nu le știm. Sunt și vor rămâne în stadiul lor natural: senini întotdeauna.
Prostia are legătură directă cu fericirea. Și asta pentru că a fi prost, îți reduce mult din perspectivă. Nu ai perspectivă, nu ai idei. Nu ai idei, nu înțelegi nimic. Nu înțelegi nimic, dar poți vorbi senin ca și când le-ai ști pe toate. Și așa trece ziua. Tu mulțumit și cei din jur nervoși. Că dacă ești prost fii sigur că enervezi pe mulți. Așa că cei nervoși devin nefericiți.
Eu cred că li se întâmplă la majoritatea: cu cât înțelegi mai mult din viață, cu atât mai nefericit ești. Și pe lângă asta vine un prost și râde de tine. Atunci explodează oricare. Oricare nu e prost, desigur.
Acum sunt mai mulți proști, de fapt e o categorie infinită: de la prostul cu școală la cel fără. De la cel care nu vorbește nimic, la cel care nu-i mai tace gura.
De fapt unde începe și unde se termină prostia. Nimeni nu știe.
Așa cum am spus, nu trebuie să îl confundăm cu naivul. Pentru că prostul e unic. Și asta pentru că niciodată nu găsești doi proști la fel. Fiecare are o particularitate. Poți să-i organizezi pe categorii și structurile ramificate nu se termină niciodată.
Cei care totuși au un prost în preajmă, au un avantaj: POT RĂMÂNE CU GURA CĂSCATĂ de mai multe ori pe zi. Sau în stare de șoc. Este atât de încâlcită mintea lui încât nu știi cum a reușit să gândească anumite lucruri. Și daca ți le spune și cu dezacorduri, peisajul e complet.
Inițial prostul stârnește râsul. Și, de regulă, pe cale naturală, gândești rapid: „ce proastă e ființa asta!„ eu vă recomand să nu cădeți în capcana râsului pentru că în curând prostul poate să râdă de voi. Și este vorba românească: „când ajungi de râsul prostului...„ După râs, de regulă e plâns.
Citisem pe un blog o recomandare de genul „ia-ți iubită proastă„. instinctiv m-am gândit „ține-o pentru tine„. deși textul făcea apoi referire la avantajele prostului la casa omului. Nu m-a convins.
Prostia mătură mai multe vieți omenești decât SIDA sau gripa aviară. Te transformă într-o ființă fără sens și direcții în viață.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu