A FI SAU A NU FI NAIV

Naiv = Lipsit de  prefăcătorie, credul și sincer.

Cuvantul "naiv" depăşeşte sensul dicţionarului limbii române şi atinge uneori o arie destul de extinsă în sfera explicaţiei termenului, astfel încât am putea scrie un eseu despre persoanele credule sau care cred şi se încred în toţi şi toate.

Naivul intră într-o cuşcă cu lei şi consideră că felinele vor veni pline de bucurie să-l înconjoare pentru o mângâiere. 

Naivul împrumută bani tuturor cu gândul că îi recuperează pe toţi. 

Naivul crede când toţi îi spun "te iubesc". 

Naivul ajută ori de câte ori poate gândindu-se că va fi tratat la fel de toată lumea. 

Naivul nu foloseşte contracte, ci strângerea de mână o consideră un pact serios. 

Naivul nu crede orice bârfă pentru că el nu a fost de faţă. 

Naivul se căsătoreşte cu gândul că dragostea este eternă şi divorţează cu ideea că el a greşit în totalitate. 

Naivul crede orice poveste a celor din jur gândindu-se că nu există motiv pentru ca cineva să-l mintă.

Naivul priveşte lumea certându-se şi nu o înţelege pentru că pentru el raţiunea discuţiilor în contradictoriu nu are sens.

Este atât de impactantă naivitatea, încât cei din jur evită să se certe cu cel credul. Însă îl compătimesc la toate colţurile. Îi plâng de milă cu prietenii şi cunoscuţii.

Pe naiv îl întâlnim destul de rar, însă el există. Unii au fost parte din viaţa noastră: ne-au fost prieteni (e), iubiţi (iubite), cunoscuţi, şefi, subalterni, am împărţit un apartament închiriat sau am fost căsătoriţi cu unul(a). Este cel care nu ne-a făcut niciodată probleme şi cu care nu ne-am certat.

Uneori naivitatea este confundată cu prostia, dar cu siguranţă "epitetele" nu au absolut niciun punct comun. Se confundă cu prostia pentru că unii au un criteriu greşit asupra ei; prostia, de asemenea, este un termen destul de vast pentru a fi explicat şi, un lucru destul de important în cazul ei - nu poate fi remediată, mai ales la vârste avansate. Lăsăm aşadar prostia la locul ei pentru că oricât de mult am dori să o facem sinonim al naivităţii, nu putem.

Naivitatea are remediu spre deosebire de prostie, dar majoritatea naivilor preferă să rămână aşa: creduli şi încrezători. Încrezători că oamenii se pot schimba, încrezători că sunt centrul universului pentru perechile lor, încrezători că oamenii spun întotdeauna adevărul, încrezători că situţiile conflictuale sunt pasagere.

Partea bună a naivului este că merge în ficare zi liniştit la culcare. Aici am gasit similitudinea cu prostul. Dar este singura asemănare. Merge adesea uimit de fapte şi gesturi care în lumea lui plină de oameni serioşi nu sunt de înţeles şi nici măcar nu se pot explica.

Această categorie a naivilor se înfurie, de regulă, greu. De fapt, când orice limită omenescă este depăşită, naivul îşi iese din fire. Aşa se face că de multe ori naivii dispar din viaţa noastră. Nu vă aşteptaţi însă la un scandal sau reproşuri. Aşteptaţi-vă însă la o lipsă totală de comunicare, împinsă către inexistenţa persoanei care a greşit faţă de un naiv. Este o sancţiune dură, dar dreapta pentru el.

Astfel, cu naivul este bine să fii corect. Dar pentru asta este bine să-l identificăm şi apoi să-l tratăm cum el se aşteaptă să fie tratat. Pentru că a pierde un naiv poate fi comparată cu pierderea unui prieten adevărat.

În definitiv, întrebarea care trebuie să ne-o punem este: "Eu din ce categorie fac parte?"